Poezie romantica: Poemul calator

POEMUL CALATOR

 

viata trece ca un tramvai

 

un tramvai alb ruginit greoi
plin cu figuri uite

 

fata aia se uita in oglinda
alta vorbeste la telefon
una citeste ziarul

 

pe tine te vad cel mai deslusit
te uiti in gol pe geam
in directia mea incerc sa
iti fac cu mana
nu vad nicio schimbare in privirea ta
ma mint ca
te uiti la mine cand de fapt

 

te uiti la reflexia ta in fereastra suprapusa peste chipul meu

 

imi este egal de frumos
pentru ca nu poesia este poesie
ci ideea ei

 

la fel cum
ideea de a iubi e mai frumoasa decat
iubirea in sine

 

tramvaiul aluneca lent spre
nicaieri
raman in urma fluturand o batista
cand dispari am impresia ca
pentru o fractiune de secunda ai intors capul
mi-ai zambit nu stiu sigur

 

cand raman doar eu pe sine
vad ca
in mana nu am o batista ci o foaie de hartie

 

ma trezesc scriu poesia
asta imi dau seama ca e despre o
straina pe care nu am vazut-o niciodata
ma intreb daca
sunt tramvaie in brasov

 

abia apoi ma trezesc de-a binelea
ma duc la munca
apoi iti scriu asta

 

- by Mihai