Viata de pitipoanca de Romania?

O pitipoanca in statie. Asteapta ori autobuzul, ori vreun chelios cu Jeep.
Geanta roz, geaca roz, pantaloni glossy albi. Blonda.
Afara abia a plouat. Sunt balti. Multe!
Pitipoanca vorbeste la telefon. Un telefon, evident, roz.
Un tip pasionat de “2Fast 2Furious” depaseste limita legala de viteza. Are BMW.
Se baga pe prima banda. Vrea sa faca dreapta. Trece cu aceiasi viteza de croaziera.
Prin dreptul pitipoancei. Da intr-o balta. Balta refuleaza. Se arunca in bratele tipei.
Tipa uda. Toata. La propriu. Fleasca chiar.
Injura cu voce tare. N-are talent la injurat. Poate nu stie sa vorbeasca.
Injura, dar incet, printre dinti. Incearca sa se scuture. Geaca roz e compromisa. La fel si geanta.
Telefonul nu mai merge. Piti observa. Ii mai baga o injuratura, de mama. Se resemneaza.
Asta e.
Scoate un servetel. Cu stilul “degetu’ mic nu atinge nimic”.
Incearca sa se stearga. Nu poate, e prea uda.
Trece strada, inca injura. Poate merge acasa.
Poate nu mai iese din casa. Niciodata.
Sau isi da seama ca a batut-o Dumnezeu pentru fitele din cap.
Slabe sanse. Nu gandeste ea asa intens.
Nu gandeste deloc.
Aia e. Isi merita soarta